De la rasarit pana la APUS(ENI)

   Incropirea unei postari cat de cat interesante presupune intersectarea a catorva factori, cum ar fi subiect, ceva inspiratie, niscaiva timp. O astfel de suprapunere de factori a fost posibila de aceasta data si datorita camarazilor alaturi de care am calarit in ultimul weekend. Haita modesta ca si numar dar, in mod evident, nu acesta e cantarul cu care masuram. 

   Un Honda Africa Twin (Zece), un Suzuki V-strom de 1000 (Ciprian) si doua exemplare de V-strom 650 (Razvan si subsemnatul) s-au intalnit pentru o tura plina de culori (predominant verde) prin Apuseni.

   Locul de pornire fiind sus la Smida, pornesc din timp - pe la 7, 'dimineata pe racoare' - pe un traseu unde te opresti la 'bariera' nu sa treaca trenul, ci vacile.. iar cand de pe coama dealului zaresti lacul montan din vale, ai senzatia ca o blonda cu ochi albastri cristalini [Gaia pe nume] clipeste zambind spre tine..

   Dupa ce ne sincronizam si motoarele torc la unison, o luam la vale spre Rachitele pe un drum exceptional calitativ si peisagistic. Dam curs invitatiei si ne inclinam cu placere in curbe, motoarele par a fi concepute pentru astfel de drumuri. E momentul in care te detasezi complet, nu exista job sau alte probleme: doar tu, motorul, drumul, natura. Terapie curata, nu gluma.

   Repede ajungem la cascada Valul Miresei.. Legenda spune ca o mireasa ar fi cazut de pe acele stanci, agatandu-si voalul de acestea.. Nuntasii vazand tragedia, plans-au pana au dat viata cascadei..
Noua ne merge ceva mai bine - curentul de aer si particule fine de apa ne mangaie fata, ne afundam privirea in apa cascadei si simtim cum ne incarcam cu energie pozitiva.. 

   Urmatoarea oprire planificata e la faimosul arbore Sequoia adus tocmai din America si plantat acum mai bine de 100 de ani de baronul maghiar Gal Janos (se mai fac referiri si ca Gal Silvestru) in vecinatatea satului Rogojel (Havasrogoz). 

   Coniferul, desi 'doar' in jur de 100 de ani, e destul de maricel si impunator. Daca ai pus piciorul in padurile de Seqoia din SUA nu ai cum sa nu-ti trezeasca niscai amintiri aceasta maiestoasa vietuitoare - ele ajung sa traiasca si mii de ani (s-a documentat exemplar de 3500 ani) si sa creasca mai inalte decat jumatate de teren de fotbal (peste 50 m)

   Dupa ce doi dintre noi dau o fuga putin mai sus, la statia meteo Vladeasa, continuam spre Valea Draganului avandu-l in fata pe unul din camarazii mai experimentati care ba e cu un picior in sus, ba  cu celalalt, ba culcat pe motor, ba cu ambele picioare intinse in spate - nu ne facem griji pentru el, in caz ca ramane fara slujba sigur isi gaseste de lucru pe la vreun circ.. :))

   Punand la o parte gluma, sigur ca astfel de miscari au rostul lor, dezmortesc si pun sangele in miscare - oricum, si restul gastii calareste deseori in picioare usurand astfel povara coloanei de a incasa socurile administrate de drumul pe alocuri destul de denivelat..

   Dupa o pauza mai lunga la barajul Dragan Floioru un coleg se intoarce, restul urmam calea spre lacul Lesu. De la asfalt trecem la forestier. Apoi de la forestier trecem la.. poteca. Cand incepe urcusul spre coama dealului treburile devin mai serioase, mai cu seama daca n-ai motorul pregatit pentru astfel de conditii: n-ar fi de prisos un scut, anvelope, poate chiar si un ABS.. si ceva experienta. Dupa ce asistam/impingem si al doilea motor pe urcusul abrupt presarat cu bolovani si stanci, consult harta cu ultima rasuflare a telefonului - mai e mult, probabil tot in conditii similare, nu ma mai incadrez nici in timp. E momentul in care decid coborarea. Urari de bine, strangeri de mana si ne despartim. Daca urcarea a fost cum a fost, coborarea a fost si mai 'distractiva'. Frana de motor n-o poti utiliza, ar fi prea rapida coborarea, trebuie sa te bazezi pe frane si sa cobori cu derapaje controlate/semicontrolate. Pana ajung la baza curg apele - nu in parau, pe mine. De la caldura, evident.

    Intr-un final se poate da verdictul: o tura variata, verde, cu adrenalina pe alocuri, intr-o atmosfera destinsa si calma, care a reusit sa ne reincarce bateriile. Sau, ca sa fim mai in tema, o tura de nota 10.